depravare

Look at other dictionaries:

• depravare — DEPRAVÁRE, depravări, s.f. Faptul de a se deprava; corupţie (2), blestemăţie, desfrâu, depravaţiune. – v. deprava. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  DEPRAVÁRE s. 1. v. corupere. 2. v. corupţie. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa …   Dicționar Român

• depravare — [dal lat. depravare, der. di pravus perverso , col pref. de  ]. ■ v. tr. [guastare moralmente: d. i giovani, i costumi ] ▶◀ corrompere, pervertire, traviare. ◀▶ redimere. ↓ edificare, educare, moralizzare, recuperare. ■ depravarsi v. intr. pron.… …   Enciclopedia Italiana

• depravare — index contort, corrupt, debauch, deteriorate, misrepresent, pervert, vitiate Burton s Legal Thesaurus. William C. Burton …   Law dictionary

• depravare — de·pra·và·re v.tr. CO rendere vizioso, corrompere, pervertire Sinonimi: corrompere, pervertire. Contrari: moralizzare. {{line}} {{/line}} DATA: av. 1342. ETIMO: dal lat. deprāvāre storcere, deformare , v. anche pravo …   Dizionario italiano

• depravare — {{hw}}{{depravare}}{{/hw}}v. tr.  (io depravo ) Volgere al male, al vizio: depravare una persona onesta; SIN. Corrompere, pervertire …   Enciclopedia di italiano

• depravare — v. tr. degenerare, corrompere, pervertire, guastare, viziare, fuorviare, traviare CONTR. elevare, correggere, raddrizzare, moralizzare …   Sinonimi e Contrari. Terza edizione

• dépraver — [ deprave ] v. tr. <conjug. : 1> • 1212 « altérer »; lat. depravare « tordre, corrompre », de pravus « mauvais » 1 ♦ (1580) Amener (qqn) à désirer le mal, à s y complaire. ⇒ corrompre, pervertir. Dépraver un adolescent. Les mauvais exemples …   Encyclopédie Universelle

• corupţie — CORÚPŢIE, corupţii, s.f. 1. Stare de abatere de la moralitate, de la cinste, de la datorie. 2. Desfrânare, depravare. [var.: (înv.) corupţiune s.f.] – Din fr. coruption, lat. coruptio, onis. Trimis de IoanSoleriu, 19.01.2006. Sursa: DEX 98 … …   Dicționar Român

• decădere — DECĂDÉRE, decăderi, s.f. Faptul de a decădea; declin, regres. ♦ Degradare morală; declasare, depravare. ♦ Decădere din drepturi = lipsire a unei persoane de unele din drepturile sale civile sau politice ca urmare a săvârşirii anumitor infracţiuni …   Dicționar Român

• deprava — DEPRAVÁ, depravez, vb. I. refl. (Despre oameni) A ajunge, a deveni depravat; a se corupe. – Din fr. dépraver, lat. depravare. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  DEPRAVÁ vb. v. corupe. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Si …   Dicționar Român

• perversitate — PERVERSITÁTE, perversităţi, s.f. 1. Înclinare spre rău, plăcere (patologică) de a face rău; deviere de la normal a instinctelor, a judecăţii; tendinţă (patologică) de a comite acte imorale; corupţie, depravare, imoralitate; spec. anomalie sexuală …   Dicționar Român